Lipsa de empatie este principala cauză de tensiuni și conflicte între 2 persoane.
Ascultă varianta audio a acestui articol aici (sau citește în continuare textul articolului mai jos):
Ce este empatia?
Cuvântul empatie vine din greaca veche, din alăturarea cuvintelor em = „în/la” și „pathos = „pasiune/simțire”. Empatheia poate fi astfel tradus prin „a fi în aceeași simțire” sau „a împărtăși aceleași trăiri și emoții pe care le trăiește o altă persoană”.
De ce este empatia importantă?
Fiecare dintre noi, la nivel individual, simțim nevoia intrinsecă de a ne exprima propria autenticitate, propriul „EU” – care este unic și care ne definește identitatea individuală.
Astfel, cel mai important lucru în viață este „să fii tu însuți” – să trăiești, să te manifești și să acționezi în armonie cu propria identitate și autenticitate.
Și deși de multe ori nu este deloc simplu să faci asta, te asigur că prețul pentru a nu o face – și a alege să trăiești fără a-ți urma valorile personale și adevărul interior – este infinit mai mare.
Ei bine, dar noi, ca indivizi, nu (putem să) trăim și să fim fericiți fiind complet deconectați de la mediul care ne înconjoară și fără a interacționa cu ceilalți.
Și tocmai aici, în interacțiunile cu ceilalți, este absolut necesar să manifești empatie și, totodată, să fii întâmpinat(ă) cu empatie de către cei cu care relaționezi.
De ce se întâmplă asta?
Să presupunem că ești o persoană perfect echilibrată la nivel interior, ai lucrat mult să ajungi la acest nivel de armonie interioară și te întâlnești cu o persoană care se consideră a fi cel puțin la fel de echilibrată ca și tine, ba chiar, mai mult, crede că are o experiență de viață extrem de bogată, fapt ce îi conferă chiar un plus de înțelepciune.
Toate bune și frumoase, însă, din interacțiunea voastră lipsește empatia. Niciunul nu este capabil să simtă sau să înțeleagă ce trăiește, ce simte sau percepe celălalt.
Pentru că „a te pune în papucii celuilalt”, „a fi în pielea celuilalt” sau „a vedea lucrurile din perspectiva celuilalt” nu este, din păcate, normalitatea în societatea în care trăim.
Nevoia de validare și empatia
În mod paradoxal, în interacțiunile cu ceilalți, nevoia de validare este prioritară de cele mai multe ori.
Îți este cunoscut, probabil, ce se spune despre un astfel de proces de comunicare. Și anume, că într-un asemenea dialog, nimeni nu îl ascultă cu adevărat pe celălalt, ci fiecare își așteaptă rândul să vorbească.
Și, chiar mai mult decât atât, fiecare proiectează asupra celuilalt propriile convingeri, credințe sau valori, fără a lăsa un spațiu liber care să îi permită celuilalt să se exprime și să se simtă auzit, văzut și simțit.
Virginia Satir, supranumită „mama terapiei de familie” spunea că cel mai mare dar pe care se gândește că l-ar fi putut face cuiva este vadă, să audă, să înțeleagă și să atingă cealaltă persoană, iar cel mai mare dar pe care l-ar fi putut primi de la cineva ar fi fost să se fie văzută, auzită, înțeleasă și atinsă de cealaltă persoană. Când acest lucru se întâmplă, atunci se poate spune că s-a stabilit o conexiune.
În schimb, atunci când intri într-o interacțiune doar focusat pe propria persoană, propriile nevoi și fără o minimă disponibilitate pentru a-l asculta și a-l înțelege în mod real pe celălalt, nu faci altceva decât să te îndepărtezi de o conexiune umană autentică. Și îi îngrădești celuilalt posibilitatea de a se putea exprima autentic, de a fi văzut, auzit și înțeles.
Unde poate duce lipsa de empatie?
Atunci când nevoia imperioasă de validare a propriului EU acaparează toată energia unei interacțiuni, nu mai rămâne loc pentru nici un strop de empatie. Și astfel, comunicarea se transformă într-un „dialog al surzilor”, în care 2 realități individuale nu interacționează la modul real, ci își proiectează unul altuia propriile scenarii și închipuiri.
Ceea ce este încă și mai trist este că, de cele mai multe ori, acest fenomen se petrece inconștient, „pe pilot automat„ , niciunul dintre cei implicați nerealizând ce se întâmplă la nivel profund.
Printre cele mai importante consecințe ale lipsei de empatie sunt: frustrarea, invalidarea, tensiunile, conflictele în relații și chiar ruperea ireversibilă a acestora fără a avea o înțelegere clară asupra cauzelor efective ale rupturii.
Nu confunda empatia cu „mind reading” (citirea minții/gândurilor)
Fii atent(ă) atunci când ai tendința de a crede că știi ce gândește sau simte o persoană, fără a comunica explicit cu ea.
Este o mare diferență între a fi empatic(ă), a putea percepe prin prezență și atenție stările și trăirile celuilalt și a avea impresia că știi.
Diferența este ca între realitate și proiecție. Prima -empatia vine din starea ta de prezență și deschiderea de a te conecta cu celălalt. În timp ce „mind-reading-ul” sau „citirea gândurilor” este proiectarea propriei tale percepții sau a propriului scenariu asupra celuilalt. Este un act unidirecțional care nu îl implică pe celălalt la modul real, ci generează în mintea ta o serie de interpretări care, în loc să vă apropie, de fapt vă îndepărtează din ce în ce mai mult.
Cum știi dacă ai empatie?
Iată câteva repere utile:
- În primul rând, ai empatie dacă ai deschiderea și disponibilitatea de a-l asculta și a-l înțelege într-adevăr pe celălalt
- Atunci când interacționezi cu o altă persoană, ai intenția clară de a-i descoperi „adevărul” personal
- Nu pornești de fiecare dată de la ideea că doar ce crezi tu este corect și este general valabil pentru toți
- Mai ales când interacționezi cu oameni foarte diferiți de tine, asigură-te că te găsești într-o stare de centrare, de prezență, care să îți permită să îi privești cu ”ochi proaspeți” (fresh eyes) – fără anticipări, fără prejudecăți, fără scenarii și fără proiecții
- Intră în poveștile lor, simte-le energia, lasă-te pătruns(ă) de vibrația pe care o emană celălalt în interacțiunea cu tine
Cum îți poți dezvolta empatia?
Bineînțeles, ca mai toate abilitățile, și empatia se antrenează. Iar fiecare interacțiune cu o altă persoană este o oportunitate în acest sens.
Dacă ți se pare prea complicat la început, poți să exersezi mai întâi cu o persoană foarte apropiată, un prieten, cineva din familie, etc.
Încearcă să asculți mai mult decât să vorbești și fii atent(ă) la cum percepi energia celeilalte persoane, tonalitatea, ritmul vorbirii – poate este unul calm, poate agitat, poate obosit, poate îngrijorat, poate fericit sau entuziasmat…
Și apoi observă cum percepi tu aceste semnale… cum rezonează în interiorul tău toate aceste impulsuri complexe pe care le-ai perceput la celălalt.
Te invit să îmi împărtășești într-un scurt comentariu sau mesaj ce ai simțit în primele exerciții de dezvoltare a empatiei și ce ți s-a părut a fi cel mai complicat.
Concluzii:
Am vorbit în acest articol despre empatie la nivel „micro”, respectiv la nivel personal. Bineînțeles, lipsa empatiei la nivel „macro”, atunci când avem de-a face cu grupuri de oameni, organizații, culturi, etnii etc are un potențial extrem de mare de a genera conflicte cu urmări nefaste.
Tocmai de aceea este nevoie ca fiecare dintre noi, la nivel individual, să înțelegem că exprimarea de sine presupune dialog, interacțiune, conectare, atenție, deschidere și prezență.
Nu te poți exprima deplin ca ființă umană atunci când nu te simți văzut, auzit, înțeles.
Și nici ceilalți nu pot.
Avem nevoie unii de alții pentru ca exprimarea noastră în lume să fie desăvârșită. Iar empatia este abilitatea care ne permite să facem asta.
Pe site-ul Joy4Succes găsești resurse inspirate care te susțin să îți descoperi puterea interioară și să te bucuri de viața pe care ți-o dorești. De asemenea, dacă simți că ai nevoie de mai multe resurse în procesul tău personal de transformare, creștere și exprimare de sine, îți ofer tot sprijinul meu.
Până data viitoare,BUCURIE & SUCCES!
Te îmbrățișez cu drag,
Alina
Sursa foto: Nick Fewings on Unsplash
https://unsplash.com/photos/ka7REB1AJl4